Când merge-ai cu crucea-n spate, scump Mântuitor, Celor ce veneau în urmă Te-ai întors spunând cu milă, Zicându-le lor: Nu mai plângeţi cu-ntristare, sărmane femei, Ci vă plângeţi fiecare că vine-o durere mare, Pe-ai voştrii copii. Atunci în zilele-acelea, va fi ferice De acei ce-n a lor viaţă niciodată-n a lor braţe, N-au purtat copii. Şi veţi zice munţilor: cădeţi peste noi ! Şi dealurilor: acoperiţi-ne de faţa Celui ce vine, În ziua de-apoi. Dacă cu lemnul cel verde, astfel s-a făcut, Ce veţi face voi odată în ziua de judecată, Lemnul cel uscat ? Dacă azi în libertate tu nu te sileşti, Va veni ziua cea mare şi nu va mai fi scăpare, Să te pocăieşti. Când harul se va lua, al neamurilor, Va fi luat de la voi şi se va întoarce 'napoi La al Său popor ! Şi atunci veţi alerga, istoviţi căutând De la apus la răsărit, dar nu va mai fi găsit, Al Domnului Cuvânt !Мəн тамам итмишдим, Сəн мəни тапдын Сана Гелдим La Tua grazia Tu n'as pas attendu Můj Spasitel mi dí Kanatların Altında Prin multe ţări frumoase Озь омюримни Санъа багъышлайым Одиноко и печально у дороги в Иерихон พระองค์สถิต
Printed from https://worshipleaderapp.com
Song not available - connect to internet to try again?