De ce te plângi când toţi lovesc în tine? Rămâi mereu o stâncă de granit, // Un pom sădit chiar lângă drum, ştii bine, Când are rod de toţi este lovit. // De ce te plângi când ai căzut pe cale? Eroii cad şi se ridică iar // Căderea este-o parte-a vieţii tale De te ridici atunci devii un far. // De ce te plângi când eşti în suferinţă? Tu eşti chemat să fii biruitor // Un murmur doar, în drum spre biruinţă Te face laş şi e înjositor. // De ce te plângi când marea se frământă Iar barca ta purtată e de val? // Căci noi plutim spre patria cea sfântă, Vâslim mereu pe marea de cristal. // De ce te plângi când nu mai e lumină Şi pentru-o clipă-n viaţă eşti învins? // Eşti obosit şi calea ţi-e străină Priveşte acolo-n port e-un far aprins. // De ce te plângi când bolta e pustie Şi norii grei umbresc cărarea ta? // Căci sus, acolo-n patria divină, E numai zi, curaj, nu dispera. // De ce te plângi când fraţii tăi de cruce Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc? // Căci pentru tine-un glas duios şi dulce Îţi spune azi: "Eu nu te părăsesc". // De ce te plângi când toţi te dau uitării? Tu eşti chemat lumină să răsfrângi // Dar nu uita de nu răspunzi chemării, Tu eşti pierdut şi-atuncea poţi să plângi. //ฟื้นฟูใจเรา يا مسيحي يا حياتي Готовь свое сердце ко встрече mn gẖyrk fy dẖy Сениң ирадәң болсун Рәббим qṣẗ ḥbk Ты отдал Тело в жертву за нас رەببىم ئەيسا ھەمدۇسانا نامىڭغا Stânca vieţii, Tu Isus La mia vita canti a Te
Song not available - connect to internet to try again?