O corabie pluteşte Lin pe lacul argintiu; Nici un nor nu se zăreşte Sus pe cerul azuriu. Însă, iată că, deodată, Cerul prinde-a se-nnegri // Şi furtuna-nfuriată Şi începe a mugi. // În corabia cea mică, Valuri mari acum izbesc; Călătorii prinşi de frică Tot mai mult se îngrozesc. Printre cei ce-ncolo-ncoace Se frământă ne'ncetat, // Doarme Unul plin de pace: De puterea-I au uitat // Spre Acela ei se-ndreaptă: "Cum! Nu-Ţi pasă că pierim?" Iar Isus Se şi deşteaptă: "Fără gură!" - L-auzim. Şi furtuna se opreşte: Ce tăcere s-a făcut! // Cu blândeţe-i dojeneşte Că-n El nu s-au încrezut. // Cât de-adesea, plini de teamă, Şi noi mult ne zbuciumăm, Căci puterea-I fără seamăn, Lesne, lesne o uităm! De El, Domnul şi Păstorul, Necurmat să ne-amintim, // El ne este ajutorul, Nu ne lasă să pierim! //عيلة الحيوانات Sulle ali del tuo amor ПОКЛОНИ СЕ DERAINA ANIE JESO qrạʾẗ 3 - lykn nwr Mint égő tűz yạlly fy ḥmạk Раб, Кувветим Сенсин Корку, Шюпхемде Sei l'onnipotente Иште Гелдим! Йок Фазилет. Тек Юмидим О Кефарет
Song not available - connect to internet to try again?