O corabie pluteşte Lin pe lacul argintiu; Nici un nor nu se zăreşte Sus pe cerul azuriu. Însă, iată că, deodată, Cerul prinde-a se-nnegri // Şi furtuna-nfuriată Şi începe a mugi. // În corabia cea mică, Valuri mari acum izbesc; Călătorii prinşi de frică Tot mai mult se îngrozesc. Printre cei ce-ncolo-ncoace Se frământă ne'ncetat, // Doarme Unul plin de pace: De puterea-I au uitat // Spre Acela ei se-ndreaptă: "Cum! Nu-Ţi pasă că pierim?" Iar Isus Se şi deşteaptă: "Fără gură!" - L-auzim. Şi furtuna se opreşte: Ce tăcere s-a făcut! // Cu blândeţe-i dojeneşte Că-n El nu s-au încrezut. // Cât de-adesea, plini de teamă, Şi noi mult ne zbuciumăm, Căci puterea-I fără seamăn, Lesne, lesne o uităm! De El, Domnul şi Păstorul, Necurmat să ne-amintim, // El ne este ajutorul, Nu ne lasă să pierim! //Ti loderò ạ̹ny ạ̉ḥb ạlrb Ten świat swym urokiem nie wabi mię już Раббим Исо Келади Passa parola Мактау Сиңа безнең Ходай Mai fă un pas 'nainte En underfull frelser jeg eier حبيبي حلو Enquanto eu viver
Song not available - connect to internet to try again?