Trăia odată-n Babilon un tânăr credincios,
Ce se ruga Lui Dumnezeu foarte evlavios .
Era din prinşii de război din vechiul Israel-
Era un tânăr din evrei, cu numele Daniel.

Cu duhul înfocat,Daniel neîncetat
El se ruga tot mereu !
Din mijlocul de lei habar n-avea de ei
Căci cu El era Dumnezeu.

Cu ferestrele deschise spre Ierusalim
De trei ori pe zi se-nchină Tatălui Divin.
Cu înţelepciune mare Domnul la-nzestrat.
Şi la pus la înalţare lângă împărat.

Urlă fiarele din Babel lei înfometaţi.
Pe Daniel sunt plini de ură câţiva bărbaţi.
Cum să facă să-l înghită pe acest evreu -
Ce se roagă şi se-nchină chiar Lui Dumnezeu.

Cu rapoarte pârâtorii,vin la împărat
Şi la împăratul Dariu ei au raportat.
Şi-i ceru să scrie-o lege pentru doua luni,
Cu privire la-nchinare și la rugăciuni.

După legea mezilor şi a perşilor...
Apăru o lege aspră la a lui popor :
Dacă cineva se-nchină altor Dumnezei,
Va fi aruncat în groapă în groapa cu lei.

În micuţa lui odaie cu geamul deschis,
Daniel e,să se roage duşmanii l-au prins.
Împărate legea-i sfântă și nu poţi schimbă !
Iată omul ce se-nchină călcând voia ta.

Dariu îl iubea pe Daniel ca şi pe-al lui fiu.
Dar să-l scape de la moarte era prea târziu.
Între lei Daniel în groapă, vai ce dureros !
Duşmanii veseli că scapă azi de-un credincios.

Însă Dumnezeu din ceruri, îngeri a trimis.
Gura leilor sălbatici, Domnul a închis.
"Daniele vino-afară !" Dariu a strigat.
Dumnezeul tău cel mare, văd că te-a scăpat.