Venea, pe-o iarbă mătăsoasă, Un voievod, plângând, spre casă, cu mult amar; // Pierduse-o oaie prin câmpie Și vântul prinse, cu urgie, să sufle iar. // Pe fața Prințului ce vine Ca și o stea din zări senine, se văd lumini, // Iar fruntea Lui părea brăzdată De o durere prea ciudată, de niște spini. // Și când, oprindu-mă în cale, L-am întrebat atunci, pe vale, de ce e trist, // O șoaptă mi-a venit din slavă, Ca un suspin dintr-o dumbravă: „Nu știi? E Crist! // El căuta mereu prin lume, Prin gropi, pe dealuri fără nume, oița Lui; // Nimic, nimic, nu-L fericește Decât oița de-o găseste... oița Lui! //ʿylẗ ạlḥywạnạt Քեզ Միայն Պիտ Փառավորեմ ʿnd ạlṣlyb سلمت نفسي في يديك Laudate Dominum, Áldjátok az Urat Meniň nepesimsiň Uomo fra gli uomini Бидний Их Эзэн قۇبانعىلا، شاتتانعىلا Тиләкләр
Printed from https://worshipleaderapp.com
Song not available - connect to internet to try again?