Venea, pe-o iarbă mătăsoasă, Un voievod, plângând, spre casă, cu mult amar; // Pierduse-o oaie prin câmpie Și vântul prinse, cu urgie, să sufle iar. // Pe fața Prințului ce vine Ca și o stea din zări senine, se văd lumini, // Iar fruntea Lui părea brăzdată De o durere prea ciudată, de niște spini. // Și când, oprindu-mă în cale, L-am întrebat atunci, pe vale, de ce e trist, // O șoaptă mi-a venit din slavă, Ca un suspin dintr-o dumbravă: „Nu știi? E Crist! // El căuta mereu prin lume, Prin gropi, pe dealuri fără nume, oița Lui; // Nimic, nimic, nu-L fericește Decât oița de-o găseste... oița Lui! //Бизим Сучларъмъз Ичин Sen Rabbim haqiqat sari ạwbryt kwsẖ مژده Эзэний нэрийг магтан fán děng hòu yé hé huá de Nu sunt numai flori pe cale yswʿ sw̉l qlby̱ ạnt Nech tvoj Duch preteká Alles vir my
Printed from https://worshipleaderapp.com
Song not available - connect to internet to try again?