Venea, pe-o iarbă mătăsoasă, Un voievod, plângând, spre casă, cu mult amar; // Pierduse-o oaie prin câmpie Și vântul prinse, cu urgie, să sufle iar. // Pe fața Prințului ce vine Ca și o stea din zări senine, se văd lumini, // Iar fruntea Lui părea brăzdată De o durere prea ciudată, de niște spini. // Și când, oprindu-mă în cale, L-am întrebat atunci, pe vale, de ce e trist, // O șoaptă mi-a venit din slavă, Ca un suspin dintr-o dumbravă: „Nu știi? E Crist! // El căuta mereu prin lume, Prin gropi, pe dealuri fără nume, oița Lui; // Nimic, nimic, nu-L fericește Decât oița de-o găseste... oița Lui! //Bože, prosbu čuj skrúšenú Mam wspaniałego Zbawiciela Ты то чем я дышу Мəрјəм Билəрдинми? Ганц энэ зорилгын төлөө Áldásoddal megyünk jạy bsẖkr ạlqlb ทางชีวี ywm ạlạ̉rbʿ Свет, сияющий во тьме
Song not available - connect to internet to try again?