Venea, pe-o iarbă mătăsoasă, Un voievod, plângând, spre casă, cu mult amar; // Pierduse-o oaie prin câmpie Și vântul prinse, cu urgie, să sufle iar. // Pe fața Prințului ce vine Ca și o stea din zări senine, se văd lumini, // Iar fruntea Lui părea brăzdată De o durere prea ciudată, de niște spini. // Și când, oprindu-mă în cale, L-am întrebat atunci, pe vale, de ce e trist, // O șoaptă mi-a venit din slavă, Ca un suspin dintr-o dumbravă: „Nu știi? E Crist! // El căuta mereu prin lume, Prin gropi, pe dealuri fără nume, oița Lui; // Nimic, nimic, nu-L fericește Decât oița de-o găseste... oița Lui! //كل ما عندي لربي Гьонлюм РАБ Сени ЬОвсюн ياربى حبك سبانى Sevinc günü Мне больно Przeszedłem ten świat dookoła Худо мо шукр мегуем موسيقى أسكن تحت ظل Иса'м Изин Вер За приятный солнца свет
Song not available - connect to internet to try again?