Venea, pe-o iarbă mătăsoasă, Un voievod, plângând, spre casă, cu mult amar; // Pierduse-o oaie prin câmpie Și vântul prinse, cu urgie, să sufle iar. // Pe fața Prințului ce vine Ca și o stea din zări senine, se văd lumini, // Iar fruntea Lui părea brăzdată De o durere prea ciudată, de niște spini. // Și când, oprindu-mă în cale, L-am întrebat atunci, pe vale, de ce e trist, // O șoaptă mi-a venit din slavă, Ca un suspin dintr-o dumbravă: „Nu știi? E Crist! // El căuta mereu prin lume, Prin gropi, pe dealuri fără nume, oița Lui; // Nimic, nimic, nu-L fericește Decât oița de-o găseste... oița Lui! //Io ti offro knt fy ṭyn ạlḥmạ̉ẗ Merci pour la croix مين زيك Bütün Dünya Senin Olsa Predivný si, vzdávam chválu Ti Sufletul în mine plânge ạ̉msk bwʿdh Det stunder mot natten Жүрөгүмө сүйүү берчи
Printed from https://worshipleaderapp.com
Song not available - connect to internet to try again?