Mi-amintesc când veneam ca străin peste hotar
Prin pustiu şi prin stânci sau prin peşteri fugar
Dar deodat-a venit la mine un străin
Cu vestea ce de-atunci mă face să tot suspin
Vestea ce mi-a adus inima mi-a străpuns
Stam mereu şi plângeam căci a murit Ionatan.

Când eram amândoi la masa la împărat
Prietenie pe veci în taină am jurat
Nu mai am nici un prieten ca tine pe un om
Doar în Ceruri mai am un Păstor şi un Domn
Ionatan, Inatan, mi-ai rupt sufletul meu
Mai bine muream chiar eu în locul tău.

Fala ta Israel zace-ntinsă prin văi
Saul şi Ionatan şi tot vitejii tăi
Prin Ascalon şi prin Gad, vestea să n-o răspândiţi
Să nu ştie duşmanul ce greu am fost loviţi
Ah ce durere grea, ah şi ce mult te iubesc
O dragul meu Ionatan te plâng cu lacrimi boceam.

M-ai iubit te-am iubit, ca pe sufletul meu
Prin tine m-a scăpat de la moarte Dumnezeu
Când ai tras trei sageţi ca să mă înştiinţezi
Nu ştiam căci de-atunci faţa n-ai să mi-o mai vezi.
Când ne-am îmbraţişat prieteni adevărat
Atunci plângeam amândoi, acum plâng doar ochii mei.

De ştiam căci tu eşti de duşmani urmărit
Ca un şoim în ajutor în grabă ţi-aş fi venit
Cât de mult mi s-a frânt inima din al meu piept
Şi zdrobit de-al meu dor, mă uit la Mefiboşet.
Ionatan prieten bun, n-am la cine să spun
Nimeni orişicine-ar fi nu te poate înlocui.

Să înveţe cântarea am spus poporului
Căci e scris de mine în Cartea Dreptului
Ionatan, Ionatat i-o cântare de dor
Şi-am s-o cânt mereu până când eu am să mor.
Prieten adevărat mai ceva decât fraţi
Doar moartea cu a ei urgii îi mai poate despărţi.
Ionatan, Ionatan mi-ai rupt sufletul meu
Mai bine muream chiar eu în locul tău.