Ce probleme mari se pun astăzi în viaţă,
Azi când lumea parcă nu te mai cunoaşte.
Omul nu-ţi mai cere azi nici o povaţă,
Ţi- a întors de mult, de mult şi spatele.
// Azi când necredinţa este aşa de mare,
Şi îndoieli aşa adesea ne cuprind.
Parcă am vrea sa ne răspunzi la o întrebare,
Mai e mult pe nori sa Te vedem venind //

Goana vieţii aşa adesea ne cuprinde,
Şi uităm mereu, mereu de cele scrise.
Îndoieli ne dau atacuri furibunde,
Iar în suflet zbuciume adesea avem.
// Ne îndoim de cele scrise în Cartea Sfântă.
După mintea noastră am vrea sa înterpretăm.
Şoapta celui rău adesea ne incantă.
Şi de calea Ta noi ne îndepărtăm //

Foarte mulţi crestini ne spun ca a Ta venire,
Fi-va acolo peste veacuri multe.
Se avânta în păcate de neştire,
Trist exemplu dau adesea pentru mulţi.
// Vreau în mine sa nu am nici o îndoială,
Iar când vei veni degrabă să ne iei.
Să nu fie a mea credinţă doar spoială,
Ci să cred că ce Iţi cer, Tu poţi să-mi dai //

Dintre multele dorinţe ce am în suflet,
Dintre doruri multe care mă frământă.
O dorinţa peste toate se ridică,
E dorinţa de a şti că-s mântuit.
// Chiar de aş şti ca nu-mi asculţi nici o dorinţă,
Dintre toate câte ajung la tronul Tău.
Eu te rog o Doamne Sfânt ia cunostintă,
Vreau sa ştiu că-n cer va fi sufletul meu //