Isuse, veșnic călător
Prin lumea de păcate,
// Tu bați, strain și iubitor,
La ușile-ncuiate. //

Nimic Tu nu ceri nimănui:
Când bați și-aștepți să vină...
// Ci vrea să lași, în viața lui,
Iertare și lumină. //

Ai vrea viața Ta să-i dai,
Căci viața lui e moartă;
// Dar el stă-nchis,
Tu plângi și stai afară lângă poartă. //

Eram copil, când Te-am văzut,
Și-n poarta , mea străine...
// Și să-Ți deschid, ai tot bătut,
Să intri și la mine. //

Dar lumea-mi spuse să nu vin,
Căci viața Ta-i amară,
// Am vreme, colo, mai târziu...
Și Te-am lăsat afară. //

De-atunci trecură ani șirag...
De viața-mi amărâtă,
// Tu m-așteptai, Isuse drag,
La poarta zăvorâtă.

Târziu, Ți-am auzit din nou
Chemarea Ta duioasă...
// În ceața stinsă, un ecou:
„O, lasă-Mă în casă! //

O, las' să vin în viața ta,
Cu pacea Mea cerească
// Cum lumea-ntreagă n-ar putea
Nicicând să-ți dăruiască". //

Dar lumea-mi spune să
Te las afară și-astă dată;
// Tu iar la ușă ai rămas
Și ușa-i încuiată. //

10. Te-am auzit, ani mulți pe rând,
Chemându-mă din moarte,
// Dar n-am deschis... iar Tu, plângând,
Plecat-ai mai departe... //

11. Iar, astăzi, singur mă-nfior
De-a-mele fapte rele;
// Isuse, și Te chem cu dor,
În noaptea vieții mele!... //

12. Mai vino, iar Isuse blând!
Mai bate iar o dată!
// Te-aștept cu sufletul plângând...
Și ușa-i descuiată... //