Mai este, la sfârşit, o judecată, Cumplită judecată de apoi, Când trebuie, pe drept, să-şi ia răsplata Cum a lucrat, oricare dintre noi... Noi nu murim, când inima-ncetează: Lăsăm în urmă tot ce-am scris şi-am spus // Dar tot ce dăm la cei ce ne urmează Mereu dă rod când noi de mult ne-am dus. // Avem copii, şi-i creştem după vrere; Avem elevi, şi-i învăţăm ce vrem; Avem o turmă-n grijă şi-n veghere Şi-ntreaga lor răspundere avem! Căci ei vor fi, în lume şi-n viaţă, Aşa cum noi le-am spus şi arătat... // Iar ei, la fel, aşa vor da povaţă Şi-un lung popor de-acum de noi format... // Îi creştem buni, la fel şi ei vor face; Îi creştem rău aşa vor îndruma. Noi îi îndreptăm înspre război sau pace, Rând după rând, pe câţi ne vor urma Şi-abia atunci, la marea judecată, Vedea-vom toţi uimiţi, cu-adevărat, // Cât a salvat o creştere frumoasă, Cât a ucis un suflet blestemat... // O, voi cei mari, răspunzători de gloate: Părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi, Voi, veţi purta răspunderile toate! Voi creşteţi sfinţi sau creşteţi ucigaşi! De-aceea, pentru toţi ce ne urmează, La marea judecată de apoi, // Cu ochi uimiţi, oricare o să vadă Cât rău sau bine a-nceput cu noi... //Ол гүйчли Esti cel mai frumos ậty ạ̹lyk Rey de la gloria eres Гелдим Хузуруна Мени менен бирге азаптуу жолумду Кечир мени Раббим fy msẖhd Mi Culpa El Llevó 宣教的路
Song not available - connect to internet to try again?