Mai este, la sfârşit, o judecată, Cumplită judecată de apoi, Când trebuie, pe drept, să-şi ia răsplata Cum a lucrat, oricare dintre noi... Noi nu murim, când inima-ncetează: Lăsăm în urmă tot ce-am scris şi-am spus // Dar tot ce dăm la cei ce ne urmează Mereu dă rod când noi de mult ne-am dus. // Avem copii, şi-i creştem după vrere; Avem elevi, şi-i învăţăm ce vrem; Avem o turmă-n grijă şi-n veghere Şi-ntreaga lor răspundere avem! Căci ei vor fi, în lume şi-n viaţă, Aşa cum noi le-am spus şi arătat... // Iar ei, la fel, aşa vor da povaţă Şi-un lung popor de-acum de noi format... // Îi creştem buni, la fel şi ei vor face; Îi creştem rău aşa vor îndruma. Noi îi îndreptăm înspre război sau pace, Rând după rând, pe câţi ne vor urma Şi-abia atunci, la marea judecată, Vedea-vom toţi uimiţi, cu-adevărat, // Cât a salvat o creştere frumoasă, Cât a ucis un suflet blestemat... // O, voi cei mari, răspunzători de gloate: Părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi, Voi, veţi purta răspunderile toate! Voi creşteţi sfinţi sau creşteţi ucigaşi! De-aceea, pentru toţi ce ne urmează, La marea judecată de apoi, // Cu ochi uimiţi, oricare o să vadă Cât rău sau bine a-nceput cu noi... //الأب تطلع నా ప్రాణమా - నా ప్రాణమా నను ها آتي بطيبي wqt ạlmḥn Нет больше утешенья Ritornerai da Re Небеса отражают ᠪᠤᠴᠠᠯᠲᠠ ᠦᠭᠡᠢ ᠪᠡᠷ Adoradle kạn nfsy̱
Song not available - connect to internet to try again?