Mergea odată o fetiţă cu prinşii de război Şi lacrimi îi curgeau pe faţă, plângând privea-napoi Ierusalime oare-odată eu te voi mai vedea? În tine mi-au rămas părinţii de care mă despart. Eu n-am să vă uit niciodată credinţa-mi voi păstra Şi Domnul ce-mi rămâne Tată pe min' mă va-ajuta. Cu ochii-n lacrimi către Tine voi striga mereu O, Dumnezeul lui Israel, ajută-mă mereu. Ajunsă-n Siria străină, străină-ntre străini Şi la Naaman cel plin de lepră ajunse a sluji. Dar într-o zi stăpânei sale astfel îi vorbi: Dacă stăpânu-ar fi-n Israel, el s-ar tămădui. Căci în Samaria există un om adevărat Un om ce umblă-n sfinţenie cu sufletul curat. Un om ce strigă înspre ceruri şi e ascultat, Dacă Naaman va merge-acolo el va fi vindecat. Aşa se proslăvise Domnul cel Sfânt şi-adevărat Căci Dumnezeul lui Israel e adevărat Şi naţiunea cea păgână, cu toţii au aflat Căci pe Naaman cel plin de lepră pe loc l-a vindecat El prin acea fetiţă-atuncea S-a glorificat El care-a fost, El va rămâne în veci glorificat!Səni mən Göylərdən gözlərəm Ааваа би таньд хайртай qwmwạ nsbḥ Атанакка караганда krmạlk hwy̱ jạyy في يوم مريت ขอเชิญท่านผู้วางใจ ลุกขึ้นเถิด Достоин Toi qui sur le bois infâme
Printed from https://worshipleaderapp.com
Song not available - connect to internet to try again?