Pe malurile râurilor
Ce curgeau prin Babilon,
Stăteau în vremea veche
Evreii duşi ca robi.
Plângeau când gândul lor
Se îndrepta către Sion,
Locaşul care-odată
Nălţa spre cer cântări.
Cu sălcile batrâne,
Ce spre apă se-aplecau,
Îşi puseră-a lor harfe
În timp ce se-odihneau.
Biruitorii lor cereau
Ca sfintele cântări
Să fie iar cântate
Şi-acol' în Ţara lor.

R1: Ierusalime,Ierusalime!
Ah,mi-e dor,mi-e dor de tine!
Ierusalime,Ierusalime!
Cind voi intra din nou în tine?

Cum să cântăm cântările
Domnului Dumnezeu,
Pe un pamânt în care
Cu toţii străini suntem ?
Cum să cântam cântarile
Acelui Care ne-a creat,
Pe un pamânt în care
Domnul e uitat ?
Ierusalime,dreapta mea
Să-şi uite slujba ei,
Să se lipească limba mea
De cerul gurii ei,
De nu-mi voi aminti de tine
Şi de sfântul legamânt.
Nu-i nici un loc ca tine
Pe acest pamânt !

Pe malurile râurilor
Care curg prin Babilon,
Adesea-n astă lume
Suntem priviţi ca robi.
Dar din robia neagră
Domnul Isus ne-a scăpat,
Şi spre cetatea sfântă
Noi mergem ne-ncetat.
Lasând în urma noastră
Cântările de jale,
Privim cu ochii ţintă
Spre marea sărbătoare,
Când vom intra atunci pe porţi
În cetatea sfântă,
Acolo unde-n veci de veci
Lui Dumnezeu se cântă !

R2: Ierusalime, locaş dorit,
Unde Domnul e slăvit,
Ierusalime, noi vom cânta în cor
Cântarea minunată
Pentru Regele Regilor !
// Îţi mulţumim că ne-ai salvat
Şi-o haină albă tu ne-ai dat,
Să stăm mereu în faţa Ta, Isus !
Sărbătoare-n veci va fi,
Căci Tu veşnic vei domni !
Prezenţa Ta ne va uimi, Isuse ! //