primăvara, florile cum înfloresc,
pe câmpie, mieloseii zburdă lângă mama lor,
păsărelele îsi cântă cântul lor.
cât de fericit eram eu lângă ea,
cu dragoste, pe genunchii ei ades mă aseza
si cu drag pe obrăjori mă săruta.
decât să mă întâlnesc cu mama mea,
căci de dorul tău, o mamă, sufletu-mi tânjeste rău
si mi-i dor din nou să-ti aud glasul tău.
multe nopţi neadormite ai petrecut,
când eram în suferinţă, mamă dragă te rugai
si în brate trupusorul mi-l purtai.
obrăjorii mei în lacrimi se topesc.
Chiar acuma astept ziua ca să plec de pe pământ
si doresc să ne-ntâlnim în cerul sfânt.
si pe mama mea în cer voi întâlni,
va rămâne-o amintire ce n-o pot uita nicicând,
c-am avut o mama scumpă pe pământ.